Astazi pentru prima data am simtit cum o podea de beton se misca pe verticala. Si nu a fost cutremur in Bucuresti, ci doar pe terasa „La Motoare” unde datorita concertului, din cadrul campaniei „Esti spectator? Ia artitudine!”, oamenii adunati sa-i vada pe cei de la Coma, Vita de vie si Travka au reusit sa fie intr-un numar atat de mare si sa se zenguie, incat pe la jumatatea concertului Vita de vie nu se mai putea intra (baietii de la Travka au fost smulsi din multimea de la usa), din bar cadeau chestii si foisorul unde este barul tremura grozav. Este pacat ca cei de la Vita de vie au cantat mai putin decat ar fi trebuit, caci melodiile pe care le-ar fi cantat faceu oamenii sa sara. Pe mine una nu m-a deranjat asta, pentru ca altfel se risca oprirea concertului (adica nu mai auzeam Travka…si asta nu vroiam) ori riscam toti sa ajungem pe la parter.
Si cand am zis ca se misca, vreau sa spun ca in fata scenei pur si simplu se balansa podeau. Si aici
intervine romanul…solistul spune sa nu se mai sara, unul din organizatori spune sa nu se mai sara, noi umblam printre oameni si-i rugam sa nu mai sara. Ajung la un moment dat langa 2 tipe care sareau de zor si le rog sa nu mai faca asta caci podeau se misca foarte tare si una din ele imi raspunde ” Daaaa…chiar se simte”. Pai daca se simte atat de tare, tu de ce dracu mai sari? Vrei sa stii cum e sa cobori cu podeaua si nu cu liftul? Trebuie sa recunosc ca muzica tuturor celor trei trupe este una pe care ascultand-o nu prea poti sta locului, dar cred ca e mai important sa pleci teafar de la concert, decat sa te manifesti intr-un fel anume.
Sa speram ca dupa reconsolidarea Teatrului National, structura cladirii va fi mai rezistenta si nu va disparea de tot terasa si vor mai fi concerte acolo, caci locul e super fain.
Ser o parecer? 