Ne rezervam dreptul de a ne selecta clientii

Totul a inceput intr-o noapte calda, cu ploaie torentiala in Bucuresti. Venind dinspre Crossroads (care in seara aia era inchis) spre centrul vechi ne decidem sa mergem pe Blanari, cu directia Club A.

Ajungem fleasca(dar distrati) la destinatie si la intrare ne hoataram sa sunam si alti prieteni aflati in zona, ca sa fie distractia si mai mare. In timp ce prietena mea vorbea la telefon observ cum stimatul individ ce purta un ecuson pe care scria „bodyguard” incerca sa formuleze o propozitie in engleza ca sa-i explice unuia dintre noi parerea lui despre tinuta acestuia. Auzind „Is ok…is ok…this (aratand spre pantalonii lui)..you go running..ok…running”. Ok am zis si eu… sa vedem care-i e problema.

Astfel am aflat ca stimabilul badigard nu era de acord cu faptul ca acest amic al meu polonez – si care zambea pierdut ca nu stia ce vrea domnul de la el – purta o pereche de pantaloni scurti gen sort (si totusi nu atat de scurti).  Si cum si el era obligat sa poarte pantaloni lungi asa si clientii ar trebui sa vina imbracati intr-un anumit fel. Eu acum ma intreb: de ce fetele cu cat au pantalonii sau fusta mai scurte cu atat au calea mai libera? Nu este asta discriminare? De ce intr-o zi cu 40 de grade Celsius si o noapte cu 30 de grade o fata poate veni intr-o rochita subtire, pantaloni scurti, iar un baiat trebuie sa-si ia tricou/ camasa, panataloni lungi sau 3/4 din cine stie ce material si sa asude ca un bou in minunatul club foarte prost aerisit?

Se pare ca tinuta este foarte importanta. Cand mergi in club nu mergi sa te distrezi, ci mergi sa-ti etalezi toalele ca sa pice domnitele interesate. Poate ca de aia am gasit de atatea ori cocalari mitocani in Club A (motiv pentru care nu am mai fost de ceva timp), dar care aveau o tinuta adecvata stilului clubului. La fel cum aveau „doamna si domnul” aflati la usa si care ranjeau amuzati de situatie, probabil cunostinte ale domnului badigard

Le-am urat o clientela pe masura promovarii si dorintelor vestimentare si ghidati de afirmatia badigardului „Daca nu va convine sunt atatea cluburi in zona” ne-am indreptat cu pasi rapizi prin aceeasi ploaie torentiala catre Revenge, unde desi in fata usii erau 3 tipi cat dulapul si care puteau fi mai furiosi am intrat uzi leoarca, in pantaloni scurti fara a se uita macar cineva dupa noi – bineinteles cu intrare libera.

Distractie placuta, dragii mei!

 

Am lipici la…

Este o vorba romaneasca care spune despre cei care atrag ca „au lipici”. Eu recunosc ca ma incadrez in aceasta categorie de persoane cu lipici, care atrag oamenii. Cel mai des mi se intampla in mijloacele de transport in comun si in cluburi. Dar oamenii sunt diferiti in functie de loc.

Spre exemplu in RATB/Metrou mereu se aseaza langa mine oameni care sparg seminte, curata alune in coaja, mananca si plescaie ori isi scot ce au prin dinti, de multe ori auzindu-se si suavul sunet al maselelor supte. Ce sa mai…simfonie pentru urechile mele.

In cluburi nu prea am cum sa-i aud pe cei plescaitori, dar nu mare mi-ar fi mirarea daca as asculta mai atent la cei din jurul meu. Aici am parte de cei care isi fac „poteca” catre bar, toaleta, iesire etc. Oriunde m-as aseza aceasta poteca se face pe langa mine si mereu trebuie sa acord prioritate sau sa parez diferite coate.  Ma plang? Nu…asa capat experienta pentru flash-mob-urile in care trebuie sa stau in freeze si imi exersez pozitia de garda la box.

Sunt multe cazurile in care mi-as dori sa fiu si eu un om normal, sa nu mai eman atata atractivitate.