Expresii de duhul mileniului 3

Sunt multi care au scris ce-i enerveaza pe ei in viata de zi cu zi. Sunt multe si cele ce ma enerveaza pe mine, dar cel mai mult nu suport ca cineva sa nu-si stie limba materna, in cazul de fata mandra limba romana…”o comoara, in adancuri infundata”. Adanc rau infundata in creierele unora. Si daca atunci cand vad scris gresit ma apuca asa un chef de a strange pe cineva de gat, mai rau e cand nici macar nu stiu sa vorbeasca unele persoane. Si daca tot ne-am obisnuit cu dezacorduri la tot pasul si forme de plural care mai de care mai haioase trebuie sa tinem insa cont si de expresiile nou formate in limba romana. Dintre acestea, probabil mult mai multe, cel mai mult ma intriga una folosita in cazul celor care vorbesc pe messenger prin IM. Chiar azi am reauzit-o in autobuz: “Cand ajungi acasa sa intri pe mine!”. Cum poti intra pe cineva?  Stiam ca intri in ceva sau undeva.

O a doua astfel de formulare este cea folosita de clubber-i. “Am fost la Kristall.” (sau unde s-or mai duce ei). Pai ai fost la el (de parca ai fi fost in vizita) sau in el (ca doar ai fost inauntru)?

Eu inca nu m-am lamurit de unde apar expresiile astea. Poate citeste cineva care le foloseste si ma lamureste si pe mine. Sau poate mai stiti altele la fel de interesante.

Daca toti au.. ia sa-mi iau si eu

Eram ieri la Domo uitandu-ma dupa ceva si am reusit sa prind o conversatie intre doi angajati si o clienta. Intai aceasta se plange (mai mult sau mai putin) ca a luat o combina muzicala si ca mai bine n-o lua ca nu e buna/s-a stricat. Apoi cauta un televizor, da’ sa-i spuna baietii care-i mai bun si care-i diferenta intre plasma si LCD, ca ea nu stie care-i faza cu astea da’ toti isi cumpara si isi ia si ea. Aaa…da’ vrea sa-si ia si un monitor, sa-i aduca baietii care-i mai bun. Da’ aerul conditionat pe care l-a cumparat da si caldura?

Iar baietii isi dadeau ghioante abia abtinandu-se sa nu rada.

Cata nedreptate.

de azi

ca de obicei dupa vacante sunt cozi imense la casele unde se fac abonamente reduse pentru elevi si studenti. Dupa 2 zile in care am evitat aceste cozi m-am hotarat ca ar fi cazul sa stau vreo 45 de minute la una din ele si sa plec cu abonamentul in portofel. la grozavesti aceeasi coada de peste 50 de persoane, la Unirii 2 o coada de la casa pana pe la iesire. Cand sa ma asez la coada un tip ii sopteste altuia ca e alta mai mica in fata. vad ca sunt si celelalte ghisee deschise, ma duc si intr-adevar se faceau si acolo, iar coada era de vreo 6-7 persoane. Imi iau ce aveam de luat si in drum spre iesire zic de vreo 2 ori ca se fac abonamente si la celelalte ghisee. dar romanul se uita la mine ca bou’ la poarta noua si unul nu s-a miscat..stateau la coada aia imensa. Asta e, eu mi-am facut datoria de a-mi ajuta aproapele.

Dupa aud la guerrilla ca materia prima pentru sosele vor fi rapita, graul si floarea soarelui si Bogdan Serban comenta ca si gropile vor fi tto din floarea soarelui. Eu ma gandesc ca nu vor mai fi gropi si vor avea si romanii un job exact pe placul lor…daca toata ziua vor sparge seminte sa vezi ce de materie prima o sa fie si cum vor disparea gropile.

Poate se fac si tonomate pentru abonamente, in fiecare statie

BCR stie ce-ti doresti

De ceva vreme au aparut print-uri si spot tv pentru noua campanie BCR (care si-a schimbat logo-ul in urma fuziunii cu brandul Erste), continand sloganul din imagine. Prima data am vazut print-ul si prima reactie a fost: “No way.” Care ar mai fi farmecul vietii daca cineva ar sti ce-mi doresc, daca mi-ar oferi totul la locul si momentul potrivit, fara a trai clipe de dubii si indecizie? Un punct de vedere realist are si flu.

Dar si mai interesant este clipul care, lasand mesajul deoparte, nu este deloc atent la detalii. (Imi pare rau ca n-am gasit clipul. Cu prima ocazie il pun) Un tip indecis in fata unei florarii, care vrea ba un buchet de margarete, ba de crini, cu o cutie in mana stanga. Din partea dreapta vine angajatul bcr si cu un aer de atotstiutor ii spune floraresei ce buchet sa-i dea avand in vedere ca domnul il dorea pentru aniversarea unui an de casnicie. De unde stia pentru ce doreste buchetul tipul respectiv? Pai …cutia si verigheta aproape noua l-au dat de gol. 1. Tipul are mana stanga bagata sub cutie, tipul vine din dreapta, cum i-a vazut verigheta? 2. Cum iti dai seama ca o verigheta este aproape noua privind-o de la departare?

Eu nu stiu ce-mi doresc in fiecare clipa, dar cu siguranta n-as vrea sa stie altcineva pentru mine.

Du-te dom’le d’aici!

Duminica noaptea, desi ar fi trebuit sa ma culc devreme pentru ca a 2-a zi ma asteptau conferintele de la Olimpiadele Comunicarii, am decis sa ma uit la Apropo TV si n-am facut rau deloc. M-am amuzat copios alaturi de Razvan Exarhu la doua din reclamele pentru faina Dobrogea, singurul ingredient de care depinde (mai nou) cat de mult cresc cozonacii.

In afara de naturaletea personajelor, care mai au putin si-l iau la bataie pe reporter ca indrazneste sa puna la indoiala calitatile extraordinare ale fainei, am observat ca si limbajul acestora nu este unul strain unui numar din ce in ce mai mare de romani…si anume lipsa acordului subiect-predicat “Zice ca a folosit faina Dobrogea si nu i-a crescut cozonacii.”

Acum dilema mea este: exact asa s-a vrut scenariul, cu greseli gramaticale pentru a sublinia ceva ori este o eroare grava trecuta cu vederea? Aceasta este descrierea agentiei producatoare “Cap este o agentie independenta, eficienta si creativa, cu performante paradoxale pentru dimensiunea ei. Din 2001, direct sau in parteneriate precum Next/Cap sau Sister&Cap am construit sau consolidat marci de success precum Murfatlar, Unirea, Zaraza, Fulga, Dufa, Banca Transilvania, Bucegi, FHM.”

Si nu inteleg…campania Zaraza a fost cea mai buna de anul trecut, iar acum apar cu un spot cu dezacorduri? /

The perfect gift!

O mare problema a tuturor persoanelor in preajma unei aniversari sau a unei zile onomastice: Ce iau cadou? Si de aici apar numeroase probleme, dileme si contradictii, unele foarte mari cand persoana este necunoscuta. Nu stii ce anume ii place, ce miros de parfum, ce stil verstimentar, e romantica, citeste?! In cazul unui barbat este si mai dificil…poti spune ca ai scapat cu o sticla de bautura, dar deja a devenit un cadou monoton si neinspirat.

De ce m-am apucat sa scriu despre aceasta problema? De curand un amic mi-a trimis un link al unui magazin online de cadouri haioase si trebuie sa recunosc ca am ramas impresionata de cat de creative pot fi multe dintre acestea si in acelasi timp nemaipomenit de amuzante.

Asa ca m-am gandit ca ar fi fain sa ofer aceasta solutie tuturor celor care sunt (ca si mine de multe ori) intr-un mare impas atunci cand trebuie sa aleaga un cadou, care, daca se poate, sa si atraga atentia. Iar solutia pe care v-o propun sigur va implini toate aceste conditii.

Asadar, nu mai aveti probleme, doar zambete!

Dragobetele saruta fetele!

14 februarie. Pana nu demult o zi obisnuita din calendar. In ultimii ani a capatat o noua conotatie “Ziua indragostitilor” sau “Sf. Valentin” un sfant catolic. Insa nu multi stiu ca in rit ortodox Sf. Valentin este pe data de 16 februarie si ca inca de pe vremea tracilor s-a pastrat traditia unei zile a indragostitilor serbata pe 24 februarie si denumita “Dragobete”.

Dragobete se spune ca era fiul Mamei Dochia, un fel de zeu al iubirii ce oficia in cer, la inceputul fiecarei primaveri, nunta tuturor animalelor, traditie ce s-a extins treptat pana in randul oamenilor si a da nastere unor obiceiuri specifice romanilor din sudul si nordul Dunarii.

In mediul rural, in special, traditia straveche, riturile vechilor traci raman inca vii. Romanul de aici isi mai aduce inca aminte de obiceiul de demult al fetelor si baietilor, care, in ziua lui Dragobete, se primeneau in haine curate de sarbatoare si porneau cu voie buna inspre padure, pentru a culege ghiocei, viorele, tamaioasa, pe care le asezau la icoane si le foloseau la diverse farmece de dragoste. Inspre ora pranzului, fetele porneau in goana inspre sat, fuga fiecareia atragand dupa sine cate un baiat, si nu unul oarecare, ci acela care le indragea. De isi prindea aleasa, acesta ii fura o sarutare in vazul lumii, sarutare ce simboliza legamantul lor de dragoste pe intregul an de zile. De aici si celebra zicala “Dragobetele saruta fetele!”, mult indragita de fetele nerabdatoare, ce purtau in suflet speranta primirii a cat mai multor sarutari, ce erau menite sa le aduca acestora dragoste pe deplin in viitor. Un alt obicei al fetelor era de a strange omatul netopit, apa de ploaie sau de izvor, pe care o considerau ca avand efecte magice asupra lor atunci cand o foloseau, intrucat deveneau mai frumoase si mai dragastoase. Fiecare avea grija ca aceasta zi sa nu ii prinda fara pereche, ceea ce ar fi reprezentat un semn rau, prevestitor de singuratate pe intreg parcursul anului, pana la urmatoarea zi de Dragobete.

Insa romanii incep usor usor sa-si uite originile, vor sa fie cat mai aproape de Occident, sa le imite “valorile”, stricand frumusetea sarbatorilor, totul devenind din ce in ce mai superficial.

In zilele noastre sa fii vazut cu cadou sau flori de “valentine’s day” a devenit un trend, ca si cum n-ai fi in randul lumii daca nu detii asa ceva. Insa daca iubesti pe cineva nu i-o poti arata decat intr-o zi? Daca te iubesti cu cineva, nu va iubiti in fiecare zi? Daca simtiti ca doriti sa faceti cadouri nu o puteti face in oricare zi a anului? Pentru ca de “valentine’s day” cadoul este facut mai mult din obligatie, nu din dorinta. Astfel ziua acesta este foarte tare asteptata de micii comercinati si nu numai, cand se vand tot felul de maimutoaie, inimioare si alte jucarii kitschoase. Cel putin ziua indragostitilor romaneasca era o legatura om natura, vestea primavara si iubirea prin joc si armonie, totul bazandu-se pe sentimente si nu pe obligatii si consumatorism.

Romanii au traditii nemaipomenit de frumoase, dar acum le iau in batjocura cand cei din mediul rural le serbeaza. Si cum orice lucru il pretuiesti dupa ce-l pierzi, sigur asa se va intampla si cu romanii dupa ce vom fi acaparati de mediul occidental. Astazi multi straini sunt fascinati de toate traditiile noastre, viziteaza Romania pentru a lua parte la diferite sarbatori romanesti si toti ne sfatuiesc sa pastram cu mare grija ceea ce avem, deoarece in tarile lor, dezvoltate din toate punctele de vedere, acestea au fost uitate si se regreta.

Sa speram ca romanului ii va veni mai devreme mintea cea de pe urma si va sti sa conserve aceste bunuri inestimabile.

Ideile

De ce vin ideile bune in cele mai nepotrivite momente? De ce vin atunci cand nu ai nimic la indemana sa le notezi? De ce vin noaptea cele mai bune idei? De ce cand ma asez in fata calculatorului pier sau nu mi le amintesc?

Muritori de foame…

 In fiecare zi cei care circula cu metroul intalnesc astfel de personaje. Din statie in statie se schimba intre ei. Intr-adevar ma refer la cersetorii care ne “incanta” urechile cu povestilor lor lacrimogene - cum zicea Gheorghe Dinica in Filantropica “mana intinsa fara o poveste nu primeste bani”

Nu stiu cat de profitabila este aceasta “slujba” pentru persoanele respective, insa pe mine ma infioara teribil mijloacele la care apeleaza. Sunt satula sa vad in fiecare zi un nou copil, din ce in ce mai mic, cu biberonul in gura si “spanzurat” de gatul unui alt copil sau al unei mame foarte tinere, care cer bani pentru a cumpara cel putin lapte celui mic.

De ce a trebuit sa se ajunga pana la a maltrata acesti copii (unii chiar batuti pt ca indraznesc sa planga cand celalalt isi face numarul) extraordinar de mici. Se pare ca acesti cersetori sunt foarte buni agenti de PR, pentru ca au descoprit cum sa ajunga rapid la inimile oamenilor. Si totusi, de ce nu face nimeni nimic, de ce trebuie sa creasca in fiecare zi numarul copiilor, de ce nu se (auto)sesizeaza Protectia Copilului? Intr-adevar aceasta institutie este ocupata in a lua copilul unor agenti matrenali si a nu le acorda tutela acestuia deoarece nu au baie, dar il poate da parintilor naturali care locuiesc intr-o casa de chirpici, fara electricitate si apa curenta(caz prezentat la stirile tv).

Sunt chiar curioasa daca se pot lua copiii celor care cersesc prin diferitele mijloace de transport in comun sau care sunt criteriile dupa care sunt evaluate mamele pentru a-si pastra copiii.