Este o vorba romaneasca care spune despre cei care atrag ca “au lipici”. Eu recunosc ca ma incadrez in aceasta categorie de persoane cu lipici, care atrag oamenii. Cel mai des mi se intampla in mijloacele de transport in comun si in cluburi. Dar oamenii sunt diferiti in functie de loc.

Spre exemplu in RATB/Metrou mereu se aseaza langa mine oameni care sparg seminte, curata alune in coaja, mananca si plescaie ori isi scot ce au prin dinti, de multe ori auzindu-se si suavul sunet al maselelor supte. Ce sa mai…simfonie pentru urechile mele.

In cluburi nu prea am cum sa-i aud pe cei plescaitori, dar nu mare mi-ar fi mirarea daca as asculta mai atent la cei din jurul meu. Aici am parte de cei care isi fac “poteca” catre bar, toaleta, iesire etc. Oriunde m-as aseza aceasta poteca se face pe langa mine si mereu trebuie sa acord prioritate sau sa parez diferite coate.  Ma plang? Nu…asa capat experienta pentru flash-mob-urile in care trebuie sa stau in freeze si imi exersez pozitia de garda la box.

Sunt multe cazurile in care mi-as dori sa fiu si eu un om normal, sa nu mai eman atata atractivitate.