vintage/second hand/new

“Sa purtam sapca verde a nonconformismului!” *

Cam asa e si cu moda vintage. Devine din ce in mai populara. Si nu mai e nimic special, iesit din comun, unic daca toti tinerii sunt indemnati sa adopte acelasi stil. Oricate combinatii ai putea face tot vintage e si din punctul asta de vedere nu difera cu nimic de alte stiluri comerciale privite ca uniformizante.

Bineinteles ca boutique-urile cu chestii vintage indeamna la folosirea acestui stil ca doar trebuie sa-si vanda marfa. Dar si in cazul lor apare o intrebare: Ce este vintage?

Pe langa boutique-urile reale au aparut foarte multe bloguri-magazine care au in nume cuvantul vintage sau au descriere comercializarea de haine vintage. Pe unul dintre ele am citit ca vintage inseamna hainele purtate sau modelele hainelor din anii 1920-1970.

Problema apare atunci cand pe foarte multe dintre blogurile ce se vor magazine de produse vintage apar haine second-hand sau chiar noi.

Multe fete s-au plictisit de hainele lor cumparate acum ceva ani, lucruri primite cadou sau achizitioneaza produse aflate la reduceri si le vand pe propriul magazin virtual.

Am vazut ca exista si un blog care scoate in evidenta neregulile – vintage police – insa imi pare rau ca nu poate face mai mult decat sa atraga atentia asupra falsurilor.

Nu cred ca e nimic rau sa scrii ca vinzi haine second-hand sau haine noi, insa nu ai trafic la fel de mare ca in cazul in care adaugi un cuvant la moda ca “vintage”. Dar s-ar putea si ca vizitatorii sa fie foarte dezamagiti cand primele produse vazute vor fi bluze labartate cu descrierea “impecabila, purtata doar o data” sau haine de la “12 lei orice produs” la suprapret.

PR-ul si promovarea nu inseamna minciuna, ci de-a lungul timpului s-a demonstrat ca adevarul aduce cele mai multe beneficii pe termen lung.

So…my dear girls mai bine va lasati de “sportul” asta si va apucati de unul care vi se potriveste mai bine gen lucrator comercial in hypermarket.

————–

*TM Tudor

spovedanie

Intr-o zi Ion se gandeste sa mai treaca si el pe la biserica. Si-i zice la popa:

- Parinte, am venit sa ma spovedesc.

- Ah…da’ nu-i nevoie fiule ca ti-am citit blogul.

Am lipici la…

Este o vorba romaneasca care spune despre cei care atrag ca “au lipici”. Eu recunosc ca ma incadrez in aceasta categorie de persoane cu lipici, care atrag oamenii. Cel mai des mi se intampla in mijloacele de transport in comun si in cluburi. Dar oamenii sunt diferiti in functie de loc.

Spre exemplu in RATB/Metrou mereu se aseaza langa mine oameni care sparg seminte, curata alune in coaja, mananca si plescaie ori isi scot ce au prin dinti, de multe ori auzindu-se si suavul sunet al maselelor supte. Ce sa mai…simfonie pentru urechile mele.

In cluburi nu prea am cum sa-i aud pe cei plescaitori, dar nu mare mi-ar fi mirarea daca as asculta mai atent la cei din jurul meu. Aici am parte de cei care isi fac “poteca” catre bar, toaleta, iesire etc. Oriunde m-as aseza aceasta poteca se face pe langa mine si mereu trebuie sa acord prioritate sau sa parez diferite coate.  Ma plang? Nu…asa capat experienta pentru flash-mob-urile in care trebuie sa stau in freeze si imi exersez pozitia de garda la box.

Sunt multe cazurile in care mi-as dori sa fiu si eu un om normal, sa nu mai eman atata atractivitate.