Asta seara am aflat, din surse oarecum credibile ca in anul ce vine vom avea doua concerte destul de asteptate de multi dintre noi.
1. Se pare ca revin Depeche Mode, pe 9-10 aprilie.
2. Avem concert Rammstein. Tot prin primavara-inceputul verii, daca imi aduc bine aminte din spusele domnului.
So…apucati-va de pus bani la ciorap ca sa nu va treziti atunci ca le ratati din lipsa fondurilor.
N-au legatura intre ele cele doua personaje din titlu, poate doar prin faptul ca ambele mi-au atras atentia aseara prin ceva.
Acest post ar putea fi despre cum caderile de la bursa m-au dus pe mine la concert la Gianna Nannini, dar mai bine scriu cat de fain a fost concertul. Femeia asta e nebuna…canta, topaie, canta la fel de bine si cand topaie. Ce mai…an artist. Si nu doar ea. Cei 7 baieti care canta cu ea sunt la fel de buni (din mai multe puncte de vedere unii 
). Concertul cred ca a durat vreo 2 ore, s-a intors de vreo 3 ori la bis, a cantat la chiatara, pian si tobe (dupa ce s-a aruncat peste ele) si parea foarte happy acolo pe scena. Ce mi-a placut la acest concert, pe langa muzica, a fost proiectia video de pe fundal.
Public a fost destul, de toate varstele, vorbitori sau nu de italiana, romani si italieni. Muzica ne aduce la un loc si face sa dispara divergentele.
(Click pe poza pentru mai multe imagini)
Trecand de partea interesanta si atractiva a serii ajungem la emisiune lui Mircea Badea, In gura presei, care tocmai incepuse pe la ora la care am ajuns eu acasa. Urmaresc in fiecare seara emisiunea ca-i funny individul si cum le zice el pe fata la cate unii. Dar treptat asa incepe sa mi se cam ia pofta de a ma uita. In primul rand pentru ca a dat-o rau pe mondenitati. In fiecare seara vorbeste despre patachine si baieti de bani gata, despre fete de la diferite pagini etc. Daca am vrea mondenitati sunt destule emisiuni idioate la care ne-am putea uita. In al doilea rand, eu sunt foarte curioasa daca realizatorul emisiunii asculta muzica si ce genuri, ca de cand ma uit la minunatul program l-am auzit numai mirandu-se de diferite trupe, cunoscute de altfel, dar despre care se pare ca el n-a auzit…aseara fiind foarte mirat de ce a fost atata lume la Leonard Cohen. Si mai am o curiozitate…oare iubita lui cum se imbraca? Caci tot aseara era foarte indignat de faptul ca intr-o revista erau prezentate dresuri colorate (verde, galben, violet, turcoise) si nu-si putea el imagina cum de o femeie poate purta asa ceva. De asemenea, fetele din poze avea niste rochite moderne si foarte dragute, din punctul meu de vedere, dar pe care el le-a numit husa si sac. Ce gusturi o avea si baiatul asta?
Later edit: Mi-am amintit ca m-a mai deranjat ceva aseara la domnul Badea. Faptul ca nu respecta telespectatorii, pe care ii face cretini, in direct. Mai nou da si numerele acestora pe post. Din punctul meu de vedere nu asa se abordeaza o problema ce implica injurii…dar fiecare face cum ii trece prin minte.
Cam asa a fost noaptea de sambata spre duminica. Si motivele au fost destule. 2 in 1. Zilele Bucurestiului si Noaptea Alba. In centrul orasului s-au tinut spectacole de circ, piese de teatru pentru copii, concerte de muzica si dans traditionale romanesti, grecesti, rusesti, croate, aromane, mexicane, germane, muzica lautareasca, parada de costume de epoca si concerte de muzica medievala, parada de trasuri, concerte cu Margineanu, Costel Busuioc si Bryan Adams, show cu apa, foc, laser si artificii in parcul Izvor plus spectacol de artificii in Piata Constitutiei.
Printre zecile de mii de bucuresteni/romani nativi ori adoptati ne-am facut si 
noi loc, eu si Diana. Am incercat sa surprind in cateva fotografii locurile prin care am trecut (Click pe poza pentru a vedea mai multe imagini) pentru ca mi s-a parut foarte frumos Bucurestiul asa plin de oameni dornici sa-l (re)descopere. Mult mai incantata eram cand pe langa noi treceau oameni din alte tari, caci una din dorintele mele mari si multe este sa fie Romania si Bucurestiul cunoscute. Pentru ca exista multe lucruri de vazut, daca vrei sa vezi.
Am fost un pic dezamagita de faptul ca, desi era trecut in program ca unele muzee vor fi deschise pana la ora 3, Muzeul de istorie inchisese de la 22, iar MNAR pe la 1 avea portile inchise. La Antipa era o coada pana in strada, asa ca ne-am lasat pagubase si mergem altadata, chiar daca vom plati bilet.
Oricum, pentru mine, nimic nu mai putea strica magia show-ului cu foc, apa, lasere si artificii.
Si pentru ca orice poveste are si personaje negative, i-am avut in distributie pe renumitii cocalari si pitipoance, gunoaiele aruncate in fantanile arteziene si minunatul domn care s-a asezat langa mine mancand seminte si scuipand cojile pe jos (daca il vedeti aruncati cu oua in el – dar apoi adunati cojile de pe jos ).
Mais une nuit de rêve est une nuit de rêve et elle restera comme ça toujours.
Azi, la Carturesti Verona a avut loc workshop-ul Graffiti – intre arta si controversa, de pe la 12 si pe la 6:15 a inceput si o dezbatere despre acest fenomen, fiind in acelasi timp lansarea cartii”Graffiti. Arta strazii pe cinci continente”.
Eu am ajuns pe la 5:30 si nu era foarte multa lume prin zona, vreo 5 graffer-i pe schele, MTV-ul si vreo 5 privitori. Eu ma asteptam sa vad mai multa lume, stiind ca este un subiect interesant si un must printre pusti. Sau am ramas eu cam in urma? Cand eram eu prin liceu din 5 cunoscuti 3 erau graffer-i.
S-a strans ceva lume cand a inceput dezbaterea, s-a servit o cafea, o apa plata, s-a iesit la o tigara si o vorba in fata cladirii ca subiectele in discutie erau arhicunoscute: sa ramana graffiti in strada, sa fie sustinut de autoritati, cat de in urma suntem fata de occident etc.
Pe la 7 ne-am hotarat sa plecam pentru ca deja ne durea spatele, datorita scaunelor incomode, era forfota si atentia era deviata oriunde numai la discutie nu, coltul in care stateam avea vizibilitate zero la vorbitori si cam 4/10 la plasma cu desene si mai ales pentru ca ne statea gandul la niste eugenii (mai ales Anei) si un pahar de vorba sus, stiti voi unde.
Cam asta a fost rezultatul a 6 ore de munca.
Intr-o zi calduroasa, de inceput de toamna, niste oameni cu dorinta de mai bine in suflet s-au gandit sa organizeze in mijlocul targului un frumos concert pentru locuitorii orasului care vor sa asculte muzica buna, dar si care vor sa recicleze aparatele electrice si electrocaznice care le prisosesc ori becurile arse.
Si s-au gandit ei ca ar fi frumos ca pe afis si pe scena sa apara: Mahala Rai Banda, Timpuri Noi, Al Jawala, Zdob si Zdub si Pheonix (in ordinea intrarii in scena). Eu mi-am dorit sa ajung inca de la inceput pentru ca doream sa aud si cele doua trupe mai putin cunoscute pe la noi, Mahala Rai Banda si Al Jawala, care canta muzica tiganeasca ori cu influente de genul asta. Si bine am facut ca am mers caci au fost foarte faini si ritmurile atat de imbietoare incat, cel putin eu, nu m-am putut abtine de la a dansa. In jurul meu numerosi tineri/copii care nu prea stiau cum sa reactioneze, sa danseze, sa nu danseze, oare mai suntem cool daca parem interesati de genul asta de muzica?
Intre cele doua trupe mentionate mai sus au cantat Timpuri noi care au insufletit cam tot publicul prezent, in dubiu sau nu. Nu cred ca trebuie sa dau detalii despre prestatia lor pe scena, doar se stie ca sunt buni. Al Jawala au calmat un pic spiritele prin cele doua saxofoane, care sunau foarte bine.
Dupa un an, de la Stufstock 2007, i-am revazut pe Zdob si Zdub. Nu stiu de ce mi s-a parut ca au cantat putin, poate pentru ca am topait tot concertul si-mi plac prea tare..si tot ce place se termina parca mai repede. Alaturi de mine se aflau si doua tipe cu copiii lor, un baiat si o fetita care nu aveau mai mult de 5-6 ani, dar care s-au zbenguit la fel de mult ca mine si erau atat de frumosi. Bineinteles ca erau si fetele carora li se scurgeau ochii dupa Valerica, care “chiar daca s-a mai ingrasat, tot bine arata”. Recunosc ca si eu am balit un pic dupa basist . La final voia buna se instaurase in toti porii nostri.
Si pe scena urma sa intre monstrul sacru, Phoenix. Obisnuita cu modelul concertelor lor din ultimul timp, ne-am gandit ca o jumatate de ora sa luam pauza de un suc, o gustare…Si bine am facut, caci dupa ce au reglat sunetul asa cum numai Pheonix stie sa o faca au pornit acordurile melodiilor mai mult decat cunoscute. Insa…Rusine!…Rusine!…se auzi la prima pauza dintre melodii, adresat baietilor de la sunet. Omul, Nicu Covaci, avea un fus in monitor (recunosc ca n-am treaba cu tehnica de genul asta si nu stiu ce-i ala fus – cine stie sa-mi explice si mie, va rog – dar alaturi de Tudor ne-am tot dat cu parerea, daca torcea niste lana sau venisera din Germania si schimbasera fusul orar si de fapt in monitor ii auzeau pe Zdob si Zdub, intrebandu-se Covaci de cand are vocea asa buna). Apoi nu se auzea in monitor: “Invatati oamenilor sunet” ii fura spusele. Din cate stiu eu oamenii de la Stage Expert is destul de profi si au ceva cunostinte in domeniu. Mai tarziu am aflat ca reglarile de sunet se inregistrau digital si ramaneau asa cum au fost stabilite…de ei…la sound check. Insa domnul Covaci nu isi da seama ca vocea lui nu mai este atat de in forta ca pe vremuri si d’aia nu se aude. Se simte din plin lipsa lui Baniciu, a lui Mani Neumann si mai nou a lui Josef Kappl.
Dar cativa din public au fost destul de inspirati si fani ai formulei de succes a trupei si au adus pancarde pe care era scris numele fiecaruia: Covaci, Baniciu, Neumann, Kappl, Tandarica, dar si una pe care erau trecute cele trei nume care probabil i-au mai scos cateva fire de par alb, prin parti, lui Covaci: Baniciu, Neumann si Kappl. Daca la concertul de la celebrarea Casei de cultura Grigore Preoteasa, cand publicul ii striga numele lui Baniciu, Covaci canta in microfon “ba-ni-ci-un-ba-ni-ciu”, acum a fost mai domol si a spus ca daca fanii doresc sa multumeasca celor care au contribuit la succesul Pheonix acestia ar trebui sa umple Piata Revolutiei cu pancarde.
Oricum, separat si Baniciuc si Neumann+Kappl (ascultati Farfarello!) fac o treaba buna si fanii lor ii asculta fara a tine cont de divergentele iscate intre membrii Pheonix.
Si cu fusul in minte mi-am continuat eu noaptea pe Motoare, unde am ras de un anume individ, Octav, de ma dor si acum falcile.
Frumos mai e Bucurestiul noaptea.
What did you learn today? (I learned nothin’)
What did you do today? (I did nothin’)
What did you learn at school? (I didn’t go)
Why didn’t you go to school? (I don’t know)
Am observat ca majoritatea trupelor de prin Romania, cam 80% sa zicem, care isi incep acum activitatea au versurile in engleza. Cel putin cele 8 trupe care au participat la Stufstock New Comers au cantat toate in engleze, doar rareori se auzea cate o melodie in romana sau cateva versuri ratacite.
Ma uitam serile astea la Cerbul de Aur si vedeam cum concurentii aia straini se chinuie sa cante in limba romana si sa le iasa cat mai bine..si nu puteau pronunta bine anumite cuvinte, dar vroiau s-o faca. Apai dragii nostri conationali, voi deja o stiti si-i frumoasa…de ce n-o folositi? Engleza-i mai vocalica, mai melodioasa, ascunde mai bine o voce nu tocmai pregatita? Aaaa..stiu..in curand veti ajunge artisti internationali si trebuie sa inteleaga lumea ce spuneti….aham.
O sa dau doua exemple: primul, fiind mai recent in mintea mea este Kultur Shock…oamenii aia is stiuti in toata lumea si canta in sarba, engleza, tiganeste. Al doilea, si stiu ca aici va sari lumea “vai..p’aia i-ai gasit?” este O-zone cu Dragostea lor din tei. E o melodie in romana si totusi mii de oameni o canta, de pe tot globul, acasa, in cluburi, in masina, la opera etc.
Eu zic ca nu conteaza atat de tare limba. Daca ce faci e bun lumea va asculta oricum. Eu imi doresc tare ca limba romana sa fie cunoscuta in alte tari, nu doar prin imigranti, ci poate prin migrarea muzicii.
Chiar daca la final, Travka are inca o bila alba din partea mea.
O alta minunata emisiune matrimoniala m-a inspirat sa scriu acest post. Cred ca se numeste “Ai grija ce alegi!”, nu mai stiu pe ce post e, dar cert e ca saptamana trecuta o tipa – dragutica de altfel – isi dorea sa cunoasaca, in vederea intemeierii unei relatii bazata pe iubire, sinceritate si incredere , un tanar metrosexual. Eee…de aici mi s-a aprins beculetul si mi-am pus intrebarea:
De ce si-ar dori o fata ca iubitul ei sa faca/sa aiba (daca nu la fel de mult, poate chiar mai mult decat ea) urmatoarele lucruri:
- multe produse cosmetice, produse pentru aranjarea parului, creme, masti etc.
- sa se epileze
- sa mearga foarte des la salon pentru a-si face freza(tuns, vopsit, tratament), a se indrepta la par, a-si face manichiura si pedichiura
- sa mearga la solar
- sa stie care-s ultimele tendinte in moda, pentru ca urmareste cu sfintenie revistele, posturile tv specilizate si site-urile creatorilor de moda
- hobby-ul sau preferat sa fie shopping-ul
Si cred ca mai sunt si alte activitati din astea specifice domnitelor mega aranjate si respectivilor baieti.
Eu una nu mi-as dori sa am cu iubitul meu o conversatie de genul:
- Iubitule, mi-ai vazut fondul de ten?
- Nu, dar poti sa-l iei pe al meu, vezi ca e pe polita cu creme, langa pudra. Cand termini sa vii sa ma indrepti si pe mine la par, ca n-am timp sa merg azi la Tom (aka hair stilistul), ca au adus noua colectie la Rebel.
- Vezi maine sa-ti faci timp intre 5 si 8 ca avem programare la epilat.
- Sigur iubire!
Voi?
