Cum am vazut eu…Coke Live Festival

 Prima editie, nume mari pe afise. Punctul meu de vedere.

Ziua I: Simplu - prezenta simpaticutza, live, dans suficient, baietii insotiti de iubite, care mai de care mai aranjate.

Macy Gray - foarte foarte fain…e geniala femeia asta. A fost o ora de muzica de cea mai buna calitate. O voce super tare alaturi de alte 2 la fel de bune, spun asta pentru ca tipele din backing vocals pot oricand sa-si faca o cariera solo, fiind mult mai bune decat diferite patachine care se cred cantarete. In ciuda kilogramelor un pic in plus, una dintre ele a fost plina de energie, s-a miscat continuu foarte bine si era vesela in permanenta, n-au lasat deloc sa se vada ca este obositoare o astfel de prestatie.

Eu sunt si mai fercita ca am vazut un concert dublu Macy Gray deoarece am fost prezenta si la repetitii. Macy a cantat o varianta proprie a melodiei lui Justin Timberlake – My Love care suna chiar mai bine cantata de ea. Fiind singura care a facut repetitii inaintea concertului a fost foarte naturala si n-a avut probleme in a se plimba printre ce prezenti pe insula, desi datorita costumatiei si lejeritatii se putea sa nu prea fie recunoscuta. Asadar felicitari si multumiri Macy Gray!

Pussycat Dolls: au reusit sa stranga mai mult public vip decat celelalte trupe in serile ce-au urmat, au avut public variat, de la 7 la 50 de ani, de fapt multi earu parinti veniti cu copiii, pustoaice care le au drept idoli. Asa… cum mi s-a parut mie prestatia lor. Proasta. Voce – no way, niciuna, desi asteptam ca Nicole sa tipe mai putin si sa cante mai mult. Dans – aici lucrurile stau mai bine si recunosc ca la dans sunt pricepute, luand in considerare si istoria lor. Desi nu a fost un dans continuu, ci doar cate putin, pe bucatele, mi-a atras atentia Kimberly, care se misca mult mai bine decat restul.

In ciuda acestor lucruri, foarte fitoase fetele…au iesit din cort si pana la scena, adik vreo 10 metri au merg cu badyguarzii lor si baieti de la paza de la noi, desi nu era in zona lume care sa sara pe ele. Iar la final cum au coborat de pe scena s-au urcat imediat in masini (6 la numar) si au plecat, se pare ca in Bamboo.

Ziua II: Am ajuns pe la jumatatea prestatiei celor de la Kumm (imi pare rau ca am pierdut E.M.I.L.), datorita unor mici inconveniente n-am prea fost atenta la concertele ce-au urmat, abia la The Rasmus, in timp ce vanam presa, am ascultat si vazut cum trebuie concertul. Baietii au fost super simpatici, Lauri a vorbit cate putin in romaneste, cu o pronuntie foarte buna, au avut si un moment acustic, apreciat de public, iar la final bateristul si-a impartit betele cu publicul de pe insula. Dj Seb a intretinut atmosfera cat timp a fost amenajata scena pentru cel mai asteptat moment al serii.

Imediat dupa ora 23 m-am postat in fata scenei asteptand cu sufletul la gura sa apara. Si au aparut. THE PRODIGY. De aici nu’s multe de explicat…am dansat tot timpul si desi eram epuizata tot as mai fi dansat vreo 2 ore pe muzica lor. Am stat la un metru de Maxim si Flint si in momentul in care s-au uitat la mine am inghetat, dar mi-am revenit imediat si am topait in continuare.

Am facut tot posibilul sa ajung la concertul asta si as mai face la fel de fiecare data cand ar mai veni. Din ‘97 tot speram sa mai ajunga, pentru ca atunci eram prea mica pentru a merge la concertul lor. In cuvinte nu prea pot sa spun ce am simtit…A fost pur si simplu genial. Au pastrat un contact permanent cu publicul, s-au miscat mereu (desi Keith Flint s-a cam ingrasat)..suuuper.

A urmat Vanilla Ice. Habar n-am ce-a cantat omul ala sau ce a facut..doar am vazut cateva zuze pe scena udandu-se, in rest eram mult prea ocupati sa comentam show-ul celor de la The Prodigy. O noapte faina asezati comod pe pernele uriase.

Ziua III:(inca cu gandul la Prodigy) Am ascultat Coma de pe dig in drum spre insula, m-am manifestat la Vita de vie si am ascultat Vama (nice noua melodie si mesajul bine ales). De aici n-am prea reusit sa mai fiu atenta, doar ca The Cult m-au plictisit si parca nu mai terminau.

Imediat dupa miezul noptii au intrat pe scena cei de la Incubus, s-au eliberatpernele si am vazut calm concertul de undeva din spate. Nu sunt o fana a lor si nici nu-i ascult prea des, dar am observat ca oamenii astia nu sunt comunicativi deloc. Singurul lucru pe care l-au spus publicul a fost ” Thank you boys and girls!” de vreo 2 ori. In rest nimic, si-au vazut de cantat si au iesit de pe scena la fel, fara sa spuna nimic. a urmat o noapte la fel de nice ca cea precedenat pe aceleasi, poate chiar mai funny. Si am vazut si eu rasaritul in Bucuresti.

Faina experienta, nice people si mai vreau “The Progidiz” (stupid prezentator).

P.S. Eu nu am reusit sa fac poze asa ca acestea sunt culese. Multumesc! Surse: 1, 2

Fara Green?

APEL
CĂTRE ARTIŞTII, COLABORATORII, PUBLICUL, PRIETENII
Green Hours 22 jazz café & Teatrul LUNI de la Green Hours

Adresa din Calea Victoriei 120, sediu al Grupului pentru Dialog Social, al Revistei 22, al primei Librării Humanitas şi al Green Hours 22 jazz-café şi Teatrul LUNI de la Green Hours, este în pericol să dispară de pe harta culturală-socială-artistică a Bucureştiului, a României.

În urma mai multor inginerii legislative, urmate de: întîi, pur şi simplu greşeli de vot (datorate superficialităţii majorităţii parlamentarilor); cumulate apoi, cu “voturi de pedepsire şi resentimentare” (datorate caragialeştii situaţii politice actuale), imobilul în care îşi desfăşoară activitatea entităţile socio-culturale de mai sus este pe cale să fie trecut abuziv şi nelegal din starea de proprietate publică de stat în proprietatea uneia sau celeilalte dintre cele deja două stranii si fantomatice organizaţii cu acelaşi nume (sic!): Fundaţia Naţională pentru Tineret.

Votul prin care se va statua dacă imobilul în care funcţionăm va fi cedat patrimoniului FNT va avea loc în Camera Deputaţilor – forul decizional pentru aşa-numita “LEGEA TINERILOR”.

Termenul maxim pentru votare este 26 iunie, a.c.!!!

În măsura în care una sau alta dintre activităţile ce au loc de ani de zile în Calea Victoriei 120 vă spune ceva pozitiv, în măsura în care credeţi că “un ceva pozitiv” trebuie să continue, în măsura în care consideraţi că pentru ca “ceva pozitiv să continue”, cetăţenii merită să aibă un cuvînt de spus, Green Hours & Teatrul LUNI SOLICITĂ ARTIŞTILOR, PRIETENILOR, COLABORATORILOR, PUBLICULUI, JURNALIŞTILOR, să îşi spună cuvîntul răspicat.

Adică să susţină “din toate poziţiile” şi prin toate mijloacele (paşnice – aviz detractorilor!) care le sînt la îndemînă, continuitatea acestui spatiu, în contra abuzului şi “pedepsirii prin eliminare” a uneia din încă prea puţinele zone stabile de independenţă culturală, artistică, socială şi politică din România.

Vă solicităm să trimiteţi mailuri şi scrisori de protest parlamentului, guvernului, conducerilor partidelor din care faceţi, eventual, parte:

Cabinet Prim Ministru: raluca.berleanu@gov.ro PSD: psd@cdep.ro PD: pd@cdep.ro

PNL: pnl@cdep.ro UDMR: udmr@cdep.ro

Comisia pentru învăţămînt, ştiinţă şi tineret de la Camera Deputaţilor: cp09@cdep.ro

Vă solicităm sprijinul direct în acţiunile pe care le vom organiza în apărarea acestei zone:

Marţi 19 iunie, la ora 13, Grupul pentru Dialog Social a invitat membri şi simpatizanţi ai GDS, precum şi ai altor ONG-uri, oameni de cultură, la un miting de solidaritate, în curtea din Calea Victoriei 120. Green Hours vă lansează chemarea de a sprijini cu prezenţa această prima acţiune de protest. (Informatii suplimentare in nr-ul de marti 12 iunie al Revistei 22 si la www.gds.ong.ro)

Vă mulţumim pentru sprijin,
Voicu Rădescu,
Director executiv Green Hours & Teatrul LUNI

2 in 1 la Coke Live Festival

Mai sunt 12 zile pana la cel mai tare festival al verii. Esti gata pentru un sfarsit de iunie incendiar?

Daca esti student sau elev vino cu prietenul / prietena sau colegul/colega si puteti intra “doi pe un singur bilet” pe baza carnetului de elev/student si a unui act de identitate. Oferta limitata de bilete.

IA-TI BILETUL ACUM!!!!
Cumpara-ti biletul de pe www.ticketpoint.ro sau din reteaua magazinelor Diverta:

Pe 23 si 24 iunie, in republica din Insula Lacul Morii, Coke Live Festival instaureaza dictatura difuzoarelor. Aproape 40 de trupe si artisti internationali si romani, printre care capetele de afis: The Prodigy, Incubus, The Rasmus, The Cult se pregatesc sa zguduie linistitul cartierul bucurestean Crangasi. In deschidere, pe 22 iunie, preludiu delicios: kick-off concert cu fetele de la PussyCat Dolls, pentru prima oara in Romania, si Macy Gray, senzatia soul-jazz-funk.

Cei mai tari DJ ai momentului, maestri emeriti ai platanelor autohtoni sau de import vor incinge butoanele pana la 4 dimineata in fiecare noapte in cortul Dance… Ai nevoie de nou & original? Stai lipit de scena mobila Coca-Cola, de pe tarm, unde poti sa aplauzi (sau nu) 14 trupe romanesti aflate la inceputul carierei, in cautarea unei rampe de lansare prin programul “Manifest Yourself”.

Pe o suprafata de 40 000 mp pe insula si in zona corespondenta de pe tarmul lacului, ai la indemana Internet, jocuri, masaj, fotbal, foossball. Organizam la cerere excursii cu balonul si Jocuri Olimpice de iarna la 30°C pe patinoarul cu silicon. Avem mancare, bautura si desert (terase Coca-Cola, inghetata, bere, fast-food)… si alte picanterii. Avem VIP-uri: Lola, maseuza oficiala a festivalului, creatori independenti de codite si freze punk, artisti body-painting, monstri sacri ai tatuajului, designeri & producatori de margele, bratari, coliere…

Adu-ti cortul cu tine si te poti retrage oricand din realitatea paralela guvernata de muzica in zona special amenajata pentru campare, pentru cateva ore de odihna asezonate cu fosnetul Lacului Morii.

Vino sa spui “Am fost la prima editie”! Scrie istoria!
22 iunie (concert deschidere Pussycat Dolls / Macy Gray / Simplu): 94 RON
23 iunie: 84 RON
24 iunie: 84 RON
Week-end (23 + 24 iunie): 134 RON
Campare (poate fi achizitionat numai impreuna cu un bilet de week-end): 35 RON/cort

Pentru mai multe detalii viziteaza www.cokelive.ro.

Îl cunoaşteţi, o cunoaşteţi sau nu-i cunoaşteţi?

Ieri, 10 iunie, a avut loc la Teatrul Odeon spectacolul “5 piese scurte de Ionesco”. Un spectacol excelent jucat de actori la fel de minunati, 5 piese pline de umorul specific lui Ionesco imbogatit de actul actoricesc. Daca aveti ocazia sa-l vedeti nu ezitati vreun pic.

In plus actorii care au jucat in aceasta piesa (si toti in general) au respectul meu pentru totdeauna. Avand in vedere ca ieri a fost condus pe ultimul drum unul dintre cei mai mari actori ai teatrului si filmului romanesc, Adrian Pintea, multi dintre actorii nostri au fost prezenti la inmormantare si apoi si-au reluat locul pe scena unde au jucat exceptional intr-o comedie, fara a trada in vreun fel durerea ce-i incerca.

Oare voi putea ajunge vreodata Doctor Honoris Causa avand in vedere ca am luat Bac-ul?

Se intampla’n Bucuresti

Azi, 5 iunie este Ziua Mondiala a Mediului. Nu stiu cati au idee despre asta. Totusi, astazi, in parcul Herastaru Universitatea Ecologica impreuna cu ApaNova au incercat sa informeza cetatenii cu privire la riscurile ce se pot produce in urma incalzirii globale si cum se poate preveni sau cel putin incetini acest fenomen.

In timp ce se desfasura acest eveniment s-a apropriat de grupul nostru (eu fiind studenta a universitatii am profitat de ocazie pentru a face cateva ture cu rolele prin parc) o tanara, nemtoaica, tremurand toata si care datorita unui coleg care stie foarte bine limba germana a reusit sa ne spuna ce i s-a intamplat. Se pare ca ea face turul Europei si a ajuns in Romania singura. Astazi, mergand pe strada in cautarea unui taxi a abordat-o un domn care i-a spus ca zona unde se afla e rau famata si ca o duce el intr-o zona sigura, aratandu-i masina ce se afla in apropiere (de culoare galbena, asemanatoare unui taxi). Tipa credula se urca in masina, iar supa scurt timp insul binevoitor scoate un cutit si-i cere banii pe care-i avea, adik 190€.

Am reusit s-o calmam spunandu-i ca zona unde se afla era de data asta sigura si ne-am oferit s-o ducem pana la hotel avand in vedere starea in care se afla. Ce am mai observat: cu toate ca i se intamplase acel lucru ingrozitor era atat de interesata de Bucuresti de parca nu patise nimic, fiind foarte atenta la toate cladirile din jur, Arcul de triumf ori muzeele de pe Kiseleff.

Eu totusi stau si ma intreb, cat de naiv sa fii sa accepti invitatia unuia care te abordeaza pe strada? Ori noi suntem atat de obisnuiti cu astfel de cazuri incat stim cand si cum sa ne ferim? Inca o data oamenii strica frumusetile tarii. Adevarat ca “Romania e o tara frumoasa, pacat ca-i locuita”

The end

Da…the end Olimpiadele Comunicarii 2007. Ma gandeam la cum sa scriu postul asta inca din timpul petrecerii…printre melodii mai venea o idee, mai venea cineva si-mi dadea o idee, mai vedeam ceva si-mi venea o idee…si-am ajuns la concluzia ca nu pot scrie nimic. Doar ca a fost o zi ce cu greu va fi uitata din “n” motive si “n” persoane.

Cu intarziere le spun si eu “Felicitari!” tuturor castigatorilor si nu numai…si ceilalti participanti sunt la fel de castigatori ca si ei. Sper ca macar sampania si piscoturile (de care cineva spunea ca tot n-a gustat – si eu doar le-am vazut) sa fi meritat drumul, ca de altfel si petrecerea, inceputa stangaci din punctul meu de vedere, dar care s-a remediat pe parcurs (multumim managerului) si care pana la final a fost faina (dupa o cura de Expirat si Club A).

Asa ca: Spor la invatat! Succes la examene! si Have fun! in vacanta.

Imagine reprezentativa (chiar daca e de la alta bere) – Prietenii stiu de ce!