In fiecare zi cei care circula cu metroul intalnesc astfel de personaje. Din statie in statie se schimba intre ei. Intr-adevar ma refer la cersetorii care ne “incanta” urechile cu povestilor lor lacrimogene – cum zicea Gheorghe Dinica in Filantropica “mana intinsa fara o poveste nu primeste bani”
Nu stiu cat de profitabila este aceasta “slujba” pentru persoanele respective, insa pe mine ma infioara teribil mijloacele la care apeleaza. Sunt satula sa vad in fiecare zi un nou copil, din ce in ce mai mic, cu biberonul in gura si “spanzurat” de gatul unui alt copil sau al unei mame foarte tinere, care cer bani pentru a cumpara cel putin lapte celui mic.
De ce a trebuit sa se ajunga pana la a maltrata acesti copii (unii chiar batuti pt ca indraznesc sa planga cand celalalt isi face numarul) extraordinar de mici. Se pare ca acesti cersetori sunt foarte buni agenti de PR, pentru ca au descoprit cum sa ajunga rapid la inimile oamenilor. Si totusi, de ce nu face nimeni nimic, de ce trebuie sa creasca in fiecare zi numarul copiilor, de ce nu se (auto)sesizeaza Protectia Copilului? Intr-adevar aceasta institutie este ocupata in a lua copilul unor agenti matrenali si a nu le acorda tutela acestuia deoarece nu au baie, dar il poate da parintilor naturali care locuiesc intr-o casa de chirpici, fara electricitate si apa curenta(caz prezentat la stirile tv).
Sunt chiar curioasa daca se pot lua copiii celor care cersesc prin diferitele mijloace de transport in comun sau care sunt criteriile dupa care sunt evaluate mamele pentru a-si pastra copiii.
Hope I haven’t been one.
